Cei care au mai prins şcoala înainte de 1989 îşi amintesc, poate, de povestirile cu eroii revoluţiei comuniste: muncitorul cel harnic, agricultorul isteţ, constructorul cutezător, minerul temerar. Cărţile noastre erau pline de Vasile Roaită, acei mici luptători care au adus România în magia sistemului comunist. Acum, la 20 de ani de la căderea comunicmului în România, singurul gest făcut pentru condamnarea acestuia a fost o declaraţie făcută în Parlament. Nimic însă despre cei care au luptat efectiv împotriva instaurării orânduirii comuniste, despre cei care şi-au dat viaţa în închisori, la canal – oricare canal ar fi fost – sau au fost limitaţi în dezvoltarea propriei personalităţi, îngrădindu-li-se dreptul la educaţie, carieră, libertate de mişcare.
Gestul cel mai important care ar trebui făcut ar fi recunoaşterea lor ca eroi ai luptei anticomuniste, pentru că acţiunile lor pentru care au plătit cu viaţa sau cu liberatatea, merită să ne determine să-i considerăm eroi. Dar, mai întâi de toate, ar trebui să-i cunoaştem. Cu ajutorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, recuperăm amintirea câteorva luptători anticomunişti, care au legătură şi cu Sălajul.
Gruparea Capotă-Dejeu
În zona Huedinului, după al doilea război mondial până spre sfârşitul anilor 50, a activat o grupare de rezistenţă împotriva comunismului cunoscută sub numele de grupul Capotă-Dejeu. Gruparea s-a coalizat în jurul lui Iosif Capotă, doctor veterinar în Huedin şi-n localităţile învecinate, iar mai târziu şi-n jurul medicului Alexandru Dejeu, născut în Poieni şi ajungând să profeseze în comuna Dragu.
Timp de aproape 10 ani, doctorul Iosif Capotă a reuşit să păstreze în jurul său o oază de împotrivire faţă de comunismul sovietic care se înstăpânea în România. Urmărit necontenit, fugar, Iosif Capotă a reuşit să scape de arestare şi să păcălească atât miliţia cât şi securitatea în nenumărate rânduri, fiind ascuns şi adăpostit de rude, prieteni, contestatari ai noului regim.
Alexandru Dejeu s-a născut în Poieni la 1 iunie 1923, într-o familie de români greco-catolici, având cinci fraţi, printre care şi cel ce avea să ajungă ministru după revoluţia din decembrie 1989, Gavril Dejeu. Conform informaţiilor furnizate de Cosmin Budeancă, şef serviciu muzee-memorie din cadrul IICCR, Alexandru Dejeu a urmat cursurile facultăţii de medicină din Cluj Napoca, pe care le-a terminat după război, înscriindu-se în aceeaşi perioadă în Partidul Naţional Ţărănesc, devenind membru activ în preajma alegerilor din 1946.
„După terminarea studiilor, Alexandru Dejeu a fost repartizat ca medic de circumscripţie în Călăţele, ulterior îndeplinind aceeaşi funcţie în Mărgău, Silvaşu de Câmpie (judeţul Mureş) şi Dragu (judeţul Sălaj). În anul 1951, în perioada în care era medic la Mărgău, Alexandru Dejeu s-a căsătorit cu Ana Rauca, cunoştinţă din perioada studenţiei şi nepoată de soră a doctorul Capotă, cu aceasta având şi o fiică pe nume Diana. În ce priveşte imaginea sa publică, Alexandru a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca o persoană dinamică, jovială şi „contaminată” cu o deosebită bucurie a vieţii”, arată cercetătorii Cornel Jurju şi Denisa Bodeanu care s-au ocupat de gruparea Capotă-Dejeu.
Se pare că formarea acestei grupări anticomuniste a fost determinată de alegerile din 1946, Iosif Capotă fiind candidat pentru Parlament din partea PNŢ, alegeri fraudate masiv de către comunişti. În timpul alegerilor, Iosif Capotă a fost chiar bătut, de aici pornind rezistenţa acestuia faţă de noul regim. Cercetătorii spun însă că activitatea lui Iosif Capotă a fost paşnică, chiar dacă la un moment dat gruparea sa deţinea arme.
Ilegalismul lui Alexandru Dejeu
„În ce-l priveşte pe Alexandru Dejeu, după arestul din toamna anului 1946 acesta a ieşit din sfera de interes a Securităţii, exercitându-şi în condiţii de normalitate profesia de medic în localităţile Călăţele, Mărgău, Silvaşu de Câmpie şi apoi Dragu. Profitând de ignoranţa aparentă a instituţiilor represive, Alexandru Dejeu s-a aflat într-o legătură permanentă cu Iosif Capotă, ajutându-l îndeosebi cu bani şi alimente. Potrivit mărturiei Mariei Farcaş, după venirea lui Iosif Capotă în Brăişor şi înainte ca Alexandru Dejeu să fi fost mutat pe criteriu profesional din Mărgău, întâlnirile dintre cei doi au fost destul de numeroase, deşi aranjarea lor nu era lipsită de dificultate. Nici după transferul în Dragu, Alexandru Dejeu nu a întrerupt colaborarea cu Iosif Capotă, pe care l-a căutat în Brăişor de câte ori a fost posibil. Această conlucrare s-a materializat şi într-un plan prin care s-a urmărit transferul doctorului Capotă în Dragu, la cumnatul său. În final, această idee a fost abandonată din motive care, însă, ne sunt necunoscute.
Stabilirea lui Iosif Capotă în zona localităţilor Brăişor – Hodiş, la care s-a adăugat mutarea lui Alexandru Dejeu în Dragu a fost echivalentă cu intrarea grupului „Capotă-Dejeu” într-un nou stadiu de evoluţie, pe parcursul căruia au fost parţial asimilate câteva dintre trăsăturile specifice unui grup de rezistenţă anticomunistă, care lipsiseră aproape total în etapa anterioară”. (Fragment din studiul „Gruparea Capotă-Dejeu” de Cornel Jurju şi Denisa Bodeanu.
Odată ajuns în Dragu, Alexandru Dejeu a constituit un nucleu anticomunist format din localnicii Iosif Iancu (fost membru al P.N.Ţ.), Vasile Busuioc şi Ioan Ciucă (locotenent în armata română), precum şi Alexandru Cozar care trăieşte şi azi în Dragu.
Metode de rezistenţă
Gruparea Capotă-Dejeu a exercitat rezistenţă faţă de regimul comunist prin redactarea şi difuzarea a peste 5.000 de manifeste bătute la maşină şi având o tematică diversă: desfiinţarea bisericii greco-catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. În general, difuzarea acestor manifeste se făcea prin aruncarea lor în pieţe, pe străzi, în curţi, fiind căutate momentele cu mari aglomerări de persoane cauzate de sărbători sau alte adunări publice. La un moment dat atât grupul de rezistenţă din jurul lui Iosif Capotă cât şi cel de la Dragu, al doctorului Dejeu, erau înarmate, însă nu s-a păstrat vreo dovadă că ar fi existat confruntări armate între membrii acestora şi miliţie sau securitate.
Colaborarea cu Securitatea
Se pare că securitatea îl considera pe Alexandru Dejeu o potenţială sursă de informaţii, racolându-l la un moment dat ca şi colaborator. Din „Hotărârea de deschidere a dosarului” de colaborator al lui Dejeu reies următoarele: „Având în vedere faptul că sus-numitul se bucură de încrederea elementelor duşmănoase din comuna Dragu, a fost luat în studiu în vederea recrutării, iar la data de 23 octombrie 1956 s-a trecut la recrutarea lui ca agent în problema PNŢ Maniu”. În privinţa colaborării lui Alexandru Dejeu cu Securitatea, pe baza unei documentări ample în arhivele CNSAS, istoricul Oana Ionel consideră că se poate vorbi de un caz aparte în rândul oponenţilor regimului comunist şi este de părere că, prin acţiunile sale, Alexandru Dejeu a făcut „un joc dublu, destul de periculos, pe care l-a acceptat, probabil, pentru că nu a avut de ales, ba mai mult, a considerat că prin inteligenţă ar fi putut controla ofiţerul de securitate care-l avea în legătură şi ar fi putut ţine la distanţă încercările repetate de arestare ale lui Iosif Capotă şi, implicit, descoperirea legăturilor sale cu fugarul şi a „reţelei” de apropiaţi”. Mai mult, în toamna anului 1957 nici măcar Securitatea nu mai era mulţumită de colaborarea cu Alexandru Dejeu, iar într-un raport se preciza că acesta: „a furnizat unele materiale fără importanţă despre diferite elemente foste în PNŢ Maniu din comuna Dragu” , iar „la întâlnire se prezenta de obicei fără material, iar faţă de L.O. care ţinea legătura cu el avea o serie de manifestări duşmănoase cu privire la politica externă şi internă a URSS şi RPR, spunând în mai multe rânduri că el are o altă platformă politică decât cea a PMR şi că PMR-ul nu este iubit de oameni şi nici chiar de membrii lui, pentru că măsurile pe care le ia nu sunt juste şi gândite etc., constatându-se că este un element înrăit şi duşman al poporului şi regimului democrat popular, fapt pentru care nu prezintă încredere, fiind capabil oricând să desfăşoare activitate organizată împotriva regimului”.
Arestarea şi condamnarea la moarte
În urma unei adevărate ţesături de informatori şi agenţi derulate în jurul lui Iosif Capotă, Securitatea l-a arestat în noaptea de 6 spre 7 decembrie 1957, în satul Brăişor. În seara zilei de 7 decembrie a fost arestat şi Alexandru Dejeu împreună cu soţia sa, Ana Rauca. Abia după două luni, în februarie, probabil în urma anchetelor şi torturii la care au fost supuşi membri grupării arestaţi în decembrie, au urmat alte arestări, îndeosebi din rândurile grupării Dejeu din Dragu.
În fişa matricolă penală se arată că Alexandru Dejeu a fost arestat pe baza mandatului de arestare nr. 171 din 8 decembrie 1957, emis de unitatea militară 0203 Cluj, pe motiv că a făcut parte din gruparea contrarevoluţionară condusă de Capota Iosif. În urma procesului în care a fost acuzat de „crimă de favorizare” a elementelor contrarevoluţionare, Alexandru Dejeu a fost condamnat la moarte, fiind executat în 2 septembrie 1958, la penitenciarul Gherla.
„În timpul procesului a impresionat atitudinea demnă şi lipsită de compromisuri a celor doi capi de lot: Iosif Capotă şi Alexandru Dejeu. Primul a invocat clemenţa instanţei pentru oamenii incriminaţi în dosarul său, în vreme ce Alexandru Dejeu a făcut un dur rechizitoriu la adresa regimului comunist”, se arată în studiile IICCR.
După căderea comunismului, Alexandru Dejeu a fost reabilitat moral, în 1998 fiind dată o sentinţă de anulare a condamnării lui la moarte de către Curtea Supremă de Justiţie.
anatudoran
