Unde-s prunele Primăriei?

Un consilier judeţean solicită demisia viceprimarului municipiului Zalău – Sojka Atila – pentru abuz în serviciu. Motivul? Viceprimarul este acuzat că şi-ar fi însuşit roadele a 60 de pruni din curtea Staţiei de Epurare a municipiului Zalău.

Pălinca de prune este, dacă vreţi, brandul judeţului nostru şi în special „Pălinca de Zalău” este la mare căutare. Cum suntem în plin sezon de adunat prunele, este normal să vezi cum sălăjenii devin gospodari şi strâng în butoaie prunele care sunt lăsate să fermenteze până sunt duse la „pălincie”. În acest peisaj idilic al făcătorilor de pălincă s-a întâmplat ca viceprimarul municipiului Sojka Atila să păţească un mare pocinog. Povestea dispariţiei a roadelor de pe 60 de pruni din curtea Staţiei de Epurare a municipiului Zalău vo redăm în cele ce urmează.

N-au lăsat nimic în urmă

Consilierul judeţean Livia Chende, aleasă pe listele PNL Sălaj, ne-a vizitat la redacţie pentru a ne semnala o întâmplare petrecută între ea şi viceprimarul Sojka Atila. Locul de muncă al Liviei Chende este la Compania de Apă „Someş – Tisa”, mai precis conduce de vreo şase luni Staţia de Epurare concesionată Companiei de către Primăria municipiului Zalău.
Potrivit Liviei Chende, în prima zi a săptămânii trecute viceprimarul Sojka Atila s-a înfăţişat la Staţia de Epurare, cu maşina de serviciu şi cu şoferul personal, şi a informat-o că îl va trimite pe acesta în după-masa aceleiaşi zile să culeagă prunele de acolo. „Prunele noastre? l-am întrebat nevenindu-mi să cred că cere aşa ceva. Pentru că prunii din Staţie i-au plantat angajaţii noştri, care i-a îngrijit şi care au şi folosit prunele până acum”, a povestit Livia Chende. Pentru că şefa Staţiei n-a fost de acord, Sojka Atila ar fi sunat la directorul sucursalei Companiei de Apă, Marcel Zaharia, care ar fi dat aprobarea de culegere a prunelor.
„Am crezut că le culege pentru Primărie şi am zis că dacă le vor pentru ei, să le ia”, mai povesteşte Livia Chende. „Alaltăieri seara (marţi, 3 august n.r.) au venit când nu eram eu acolo şi au cules toate prunele. Nici măcar de mâncat pentru noi nu au lăsat”, precizează şefa Staţiei. Atunci s-a ambiţionat şi a sunat la Primărie să vadă dacă există o hotărâre de Consiliu Local sau al executivului Primăriei pentru valorificarea prunelor, iar răspunsul primit a fost negativ.

Cere demisia viceprimarului

„Am fost atât de revoltată de acest abuz în serviciu încât nu-mi rămâne decât să cer demisia lui. Dacă astfel de oameni ne conduc municipiul, dacă sunt în stare să se compromită pentru nişte prune, ce se întâmplă cu problemele mai importante”, mai spune Livia Chende. În plus, este hotărâtă să facă toate sesizările necesare pentru a se lua măsuri în privinţa viceprimarului Sojka Atila.
Se pare că la incidentul cu viceprimarul municipiului Zalău au asistat şi alţi angajaţi ai Companiei care confirmă prezenţa viceprimarului acolo. Marcel Zaharia, directorul sucursalei Zalău a Companiei de Apă, ne-a confirmat că a fost sunat de către Sojka Atila în legătură cu prunele de la Staţia de Epurare, dar nu a vrut să se pronunţe asupra „proprietăţii” acestora, spunând că se află în concediu şi nu vrea să se complice. De asemenea, Radu Nistorescu, administratorul public al municipiului Zalău, a confirmat la rândul său că a fost contactat de colega sa de partid, Livia Chende, pentru a vedea dacă s-a decis ceva la nivelul Primăriei. „Ar fi culmea acuma ca să dea Consiliul Local o hotărâre de clegere a prunelor de nu ştiu unde. Şi nici nu ştiu cum s-ar putea culege în mod oficial”, ne-a spus Nistorescu, amuzat de situaţia creată.

Nu ştie nimic

Contactat de noi, viceprimarul Sojka Atila nu recunoaşte nimic, neagă că ar şti ceva de culegerea unor prune şi chiar ne consideră tendenţioşi în încercarea noastră de a da de urma prunelor dispărute. În plus, Sojka Atila se contrazice singur în cele două declaraţii pe care ni le-a dat vineri. Contactat telefonic, Sojka Atila ne-a declarat că el nu a cules prune de la Staţia de Epurare, dar că e vorba de patrimoniul Primăriei şi dacă angajaţii de acolo au vreo problemă cu prunele, să se adreseze Primăriei, respectiv serviciului de Patrimoniu. „Dacă vreţi interogatoriu, nu vă zic nimic”, ne-a reproşat viceprimarul la întrebările repetate despre situaţia cu prunele. Cert este că nu recunoiaşte nici faptul că l-ar fi sunat pe Marcel Zaharia. Cu greu admite că a dat un telefon şefului de la Compania de Apă, însă să-i spună „condoleanţe” la decesul avut în familie. După şedinţa de consiliu Local care a avut loc vineri, de la ora 12,00, Atila Sojka şi-a mai nuanţat declaraţia. Chiar dacă ne consideră tendenţioşi, el neagă faptul că are vreo legătură cu strânsul prunelor de la Staţia de Epurare. „Nu răspund eu ce face şoferul meu în timpul concediului său”, ne-a declarat viceprimarul. Aşadar, dacă s-ar întâmpla ca prunele de pe cei 60 de pomi de la Staţia de Epurare să fie totuşi culese de cineva aflat în legătură cu Sojka Atila, acesta îşi declină implicarea. În ceea ce-l priveşte pe şoferul viceprimarului, aflat în concediu de odihnă, acesta şi-a închis telefonul pentru a nu putea fi contactat.

Cine rămâne cu prunele?

Totuşi, rămâne un fapt: prunele din curtea Staţiei de Epurare au dispărut de sub ochii angajaţilor Companiei de Apă. Cine le-a luat şi le-a valorificat? Asta nu se ştie. Şi, probabil, nici nu se va ştii, devreme ce viceprimarul Sojka Atila ne-a spus că numai prunii sunt în patrimoniul Primăriei, fructele nu. „Dacă s-ar fi tăiat un pom, atunci era o problemă, de fructe nu răspundem. Dacă le-a cules şoferul ca persoană particulară e treaba lui. Era vreo problemă dacă le-ar fi cules un angajat de la Staţie? Au aceleaşi drepturi la prunele de acolo”, a precizat viceprimarul Zalăului.

Misoginismul ca politica

Femeile din politica salajeana se lupta literalmente cu misoginismul care caracterizeqaza aceeasi politica salajeana. De cate ori apare in presa un articol in care este pomenita vreo femeie care si-a construit o cariera politica este deajuns sa se citeasca comentariile pentru a vedea care este atitudinea salajeanului fata de femei: intotdeauna femeia este amanta cuiva care a promovat-o, iar daca nu se poate asocia un nume de `barbat salajean puternic`, atunci respectiva madama este o `catea`, `corupta`, `afacerista`, care ar trebui sa stea acasa la cratita.
Cred ca aici ar putea sa confirme aceste situatii Onorica Abrudan, prima femeie viceprimar in Zalau si acum prima femeie subprefect in Salaj – a trecut pe rand prin toate situatiile posibile. A fost promovata de PD, respectiv de Viorel Stanca, dar a stiut apoi sa tina cu dintii si sa se lupte pentru fiecare pozitie pe care a ocupat-o, atat politic cat si adminstrativ. Onorica a avut, la acest capitol, un comportament masculin – a ocupat o pozitie, si-a marcat-o si a pastrat-o prin lupte aproape fizice:).
Ai putea spune ca PDL-ul stie sa promoveze femeile, ca duce o politica pro-femei reala. Intr-un fel, daca te uiti la cate femei a scos din joben si le-a pus la sefia intitutiilor publice, as inclina sa-i felicit- Ama Pernes la Casa de Pensii, Daniela Biris la ITM, Luminita Nemes la AJPS… Cu toate acestea, PDL `profita` pur si simplu de doua caracteristici ale acestora: sunt bne executante si loiale pana la moarte celor care le-au promovat, pe modelul Monica Iacob Rizzi sau Sorina Placinta. Daca verifici functiile politice cu adearat importante, care le-ar da posibilitatea femeilor din PDL sa devina o forta de sine statatoare, o sa cauti degeaba. De cand a trecut Onorica Abrudan pe o functie apolitica, barbatii din PDL Salaj s-au asigurat ca din partea asta nimeni nu poate sa mai tulbure apele – sa agite masele de simpatizanti.

Am inceput cu PDL Salaj, normal, fiind la guvernare. Despre UDMR, cealalta formatiune guvernatoare, nu pot spune mare lucru. Fiind de dreapta si excesiv de conservatori, eu n-am auzit pana acum decat de doua femei care sa faca politica: o doamna care a ajuns consilier judetean si a carei nume imi scapa, plus Irene Kovacs epe care o stiu de a alegerile parlamentare, cand a candidat pe Colegiul Zalau la Camera Deputatilor – iar de atunci n-am mai auzit nimic de ea.

PNL… Aici femeile se implica in activitatea politica, dar din esalonul doi in jos. La fel ca la PDL,femeile liberale salajene sunt bune muncitoare, bune executante si foarte apreciate atata timp cat isi vad lungul nasului. Totusi, de apreciat la liberali este ca `nevestele` nu iau deciziile in partid, cel putin asa se vede din exterior. De exemplu, Adriana Capilnasiu, desi este de vazut in orice campanie electorala alaturi de `lipitorii de afise`, de oamenii care stau in strada sa imparta materiale promotionale, merge cu candidatii prin cartiere, n-a iscat niciodata vreun scandal prin care sa arate ca e `nevasta sefului`, spre deosebire de alte familii politice salajene. Pentru ca aici nu mai este vorba despre femeia politica ci despre femeia puternica din spatele barbatului care conduce organizatia.
Pentru ca ceea ce-am scris pana acum despre liberali ar putea sa-mi puna eticheta de `proliberala`, vin si cu contraexemple care sa restabileasca echilibrul. In PNL Salaj nici o femeie nu are o functie importanta si nici o pozitie de putere. La alegerile pentru sefia organizatiei Jibou am descoperit o tanara liberala blonda si desteapta despre care am scris ca ar vrea sa candideze. Spre surprinderea mea, toate materialele despre Cristina Coman au adus o avalansa de comentare, in cea mai mare parte pozitive. Am spus spre surprinderea mea pentru ca avea toate caracteristicile unei polemici dure, misogine, din partea cititorilor: este femeie, tanara, blonda. Din nefericire, candidatura Cristinei a fost o adevarata telenovela: imediat dupa ce a aparut in materialul meu cu declaratia de candidatura, m-a sunat sa-mi spuna ca s-a decis sa nu mai candideze si nu mi-a dat nici o motivatie asupra factorilor care au dus la o asemenea schimbare de pozitie. Pot numai sa speculez ca a primit cateva telefoane prin care a fost `razgandita` si fata s-a speriat si a cedat. Pana la urma, si-a depus candidatura si a luat vreo 40 de voturi, destul de multe avand in vedere ca fostul presedinte a redevenit presedinte si a fost si cel care a nominalizat delegatii la alegeri. Cert este ca PNL Salaj, desi are o mobilitate extraordinara in campaniile electorale, este totusi un partid inchis pentru femei, iar faptul ca Livia Chende este consilier judetean nu spune foarte multe in favoarea lor.

Am lasat la urma PSD-ul pentru ca exista zilele acestea o situatie conflictuala in acest partid care se pliaza foarte bine peste ceea ce vreau eu sa demonstrez. Recent, PSD Salaj si PSD Zalau au trecut prin alegeri interne si asa am aflat ca in aceste structuri exista functii pentru oricine si la gramada. Cred ca daca opresti pe strada un trecator si intamplator are carnet la PSD, sigur are o functie de partid. Nu m-am apucat sa calculez procentul functiilor acordate `aripii feminine` in cele doua organizatii, dar probabil respecta sau se apropie de norma de 30 la suta. Cu toate acestea, mai mult de o functie de vicepresedinte, femeile social-democrate n-au ce astepta. A, da, si presedinte la Organizatia de Femei, cu toate ca stiu cativa pesedisti barbati care ar vana si aceste functii:)).
Si acum ma refer la conflictul dintre viceprimarul Daniela Cota si presedintel organizatiei municipale, Gheorghe Pop, nou ales in aceasta functie, conflict care a pornit dintr-un vot al CL Zalau de respingere a solicitarii unui grup de `chioscari` de a li se prelungi, pentru inca sase luni, contractele, desi HCL-ul cu desfiintarea acestora a fost adoptat cred ca in 2008, cand si Gheorghe Pop era consilier local.
Piesele sunt aranjate astfel: CL Zalau are 21 de consilieri, din care patru sunt ai PSD-ului. Dintre cei patru, doua sunt femei: Daniela Cota – viceprimar si Simona Trif-Dan – presedintele comisiei economice. Aparent, PSD a promovat 50 la suta femei in CL Zalau, dar este doar o intamplare ca s-au obtinut doar patru locuri de consilier si doi dintre acestia sunt femei. M-am tot gandit de ce a iscat Gheorghe Pop acest scandal cu chioscarii, cand din 21 de consilieri, organizatia sa are numai patru – ceea ce nu ar fi schimbat rezultatul votului. Cert este ca cele doua femei PSD din CL Zalau au o anumita independenta financiara si cariere construite in afaceri – ceea ce nu le face usor de controlat.
Noul presedinte de organizatie, Gheorghe Pop, le-a comunicat chiar de-a doua zi dupa ce a fost ales ca de-acum inainte cei patru consilieri locali voteaza asa cum le spune el. Cel putin pe trei dintre consilieri nu-i vad votand la comanda – cele doua femei si doctorul Sorin Chisbora (un fel de Sorin Oprescu salajean). Celalalt consilier, Teodor Balajel, face parte din echipa lui Gheorghe Pop – deci e clar subordonat. Acuma, Daniela Cota, fiind viceprimar, nu o vad sa mearga cu fiecare decizie pe care trebuie s-o ia la Gheorghe Pop care, pe langa faptul ca e senator si sta aproape toata saptamana la Bucuresti, nici nu are capacitatile cognitive foarte pliate pe administratie, domeniul sau de activitate fiind cu totul diferit. De asemenea, Simona Trif a comentat foarte sec directiva noului sau presdinte: probabil voi fi prima careia i se va retrage sprijinul politic. De remarcat ca la alegeri, Simona Trif nu a fost aleasa vicepresedinte al organizatiei Zalau, practic fiind scoasa din carti de echipa Pop-Ciunt-Fort.
Asadar avem un conflinct intre doua femei si noul presedinte al PSD Zalau, pornit de la faptul ca nu si-au dat acordul de principiu ca vor vota in CL Zalau asa cum le dicteaza seful de partid. Atat Simona Trif cat si Dana Cota au ajuns in pozitiile pe care le detin inlaturand piedicile din calea lor, adica prin lupta politica, succesul fiind asigurat de o independenta economica. Situatia nu este la fel cu senatorul-presedinte care n-a stiut sa-si calculeze prima impunere importanta din noua sa functie. Normal, are o scuza – ii are in echipa pe Calin Fort si Ionel Ciunt despre care am mai scris, surpinzandu-i in situatii penibile ca politicieni. Dar nu e totuna sa incerci sa comanzi unor oameni care toata `carera` politica si-au construit-o pe functii primite prin prisma partidului sau unora veniti din mediul salbatic privat. Mai ales daca sunt femei…

Una caldă, una rece…

Dacă tot am lăsat o portiţă de bine spre Victor Ponta, nu pot să nu scriu şi despre „febleţea” mea, Ionel Ciunt. Din nefericire, m-a dezamăgit încă o dată, după proasta prestaţie avută ca prefect pentru cele câteva luni de guvernare PSD-PDL. (Mihai, Ionel Ciunt a fost pentru mine ceva similar cu Mircia Giurgiu pentru tine:)).
Mă refer la discursul domnului Ciunt în faţa domnului Ponta, care a pornit de la „numele dumneavostră vine de la Victorie” şi a mers până la „am primit mandat din partea organizaţiei să vă votăm la Congres” când candidatura lui Ponta a fost depusă pe ultima sută de metri… Ascultam discursul lui Ionel Ciunt şi nu-mi venea să cred ce poate spune… A fost atâta pupincurism cât n-au reuşit să pună toţi vorbitorii la un loc. Stăteam, ascultam şi nu-mi venea să cred urechilor: ăsta e Ionel Ciunt pe care l-am votat la alegerile parlamentare? Cel care ar putea fi un bun candidat la Primăria Zalău? Bleah…
Din păcate, criticându-i, ei înţeleg că le sunt duşman. Critica nu a făcut rău nimănui, dacă a ajuns unde trebuie şi dacă s-au făcut modificările necesare. L-am mai criticat odată pe prefectul Ionel Ciunt şi nu m-a mai salutat o lună . Eu sper să nu mă mai salute nicodată, dar să se înveţe minte şi să nu mai facă greşeli din astea. Dacă i-ar fi văzut faţa lui Victor Ponta în timp ce-l lingea pe la spate, probabil şi-ar fi dat seama că nu şi-a atins deloc obiectivul. Generaţia lui Victor Ponta este, din fericire, una mai dezvăţată de plăcerile pupincurismului, şi cineva care te îngroapă în linguşeli este perceput ca un pericol personal .
Şi, astfel îi răspund şi „prietenei mele cele mai bune”, eu ştiu când merit să fiu lăudată şi îmi declanşez sistemul de autoprotecţie când cineva mă laudă fără motiv. Vorba Nataliei, atunci sigur vrea ceva de la mine:))

Victor Ponta la Zalau

În mai puţin de un an de zile un alt preşedinte de PSD, după Mircea Geoană, vine la Zalău. De data asta Victor Ponta pe care, recunosc, nu-l aveam printre simpatiile politice. Este şi greu, după ţeapa luată de la Mircea Geoană care a avut o prestaţie de lider absolut execrabilă şi după dezertarea lui Cristian Diaconescu să mai ai încredere într-un lider PSD. De aceea am şi fost fooooarte curioasă să observ, să văd, să-mi fac o părere despre Victor Ponta. Rezultatul?
Discurs bun, prezentă agreabilă şi, ceva foarte rar la un politician din Sălaj sau care trece prin Sălaj – nu urlă ca să facă impresie:). Vorbeşte frumos şi calm, are o expunere a ideilor coerentă şi pătimasă, dar fără să dară calul, chiar şi atunci când vorbeşte despre „gangrena portocalie” sau despre „eradicarea ultimei oaze portocalii din Sălaj”.
I-am „analizat” pe Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Cristian Diaconescu, Crin Antonescu sau Ludovic Orban, iar Victor Ponta nu intră în nici o categorie de politicieni care să poarte marca acestora. Aş putea cel mult să fac o mixtură între Adrian Năstase şi Crin Antonescu, dar Ponta nu are nici aroganţa lui Năstase şi nici afectarea lui Crin. Şi mi-a plăcut când a spus că nu-i urăşte pe cei portocalii, ci îi dispreţuieşte, iar greaţa pe care i-o provoacă mareea portocalie a erupt prin toţi porii lui, fiind o senzaţie aproape tangibilă:). Poate. totuşi, nu suntem atât de pierduţi ca popor. Sper, totuşi, să nu devină şi Ponta un etalon al clasei politice actuale.

Atitudine de parlamentar aflat la putere

Azi se votează moţiunea de cenzură şi, în consecinţă, am făcut un tur al parlamentarilor sălăjeni, şase la număr, doi senatori şi patru deputaţi. Neah, nu mă avânt să vorbesc despre toate discuţiile purtate, cert este că scorul pe Sălaj va fi egal: trei voturi pentru moţiune: deputatul liberal Mirel Talos, deputatul Iuliu Nosa şi senatorul Gheorghe Pop, trei voturi împotriva moţiunii: deputatul PDL Lucian Bode, deputatul Seres Denes şi senatorul Fekete Andras, amândoi UDMR.
Dar, altceva vreau să vă povestesc, despre micul meu “chat” cu deputatul PDL Lucian Bode. Cum îmi făceam rondul de verificare al voturilor, l-am întrebat dacă nu cumva s-a răzgândit şi va vota altfel decât îmi declarase înainte. Iar acesta, profund interesat de situaţia românilor carăra li se micşorează veniturile, a început să ţipe la mine că l-am “pictat” într-un material, scriind că discursul său la alegerile organizaţiei municipale PDL Zalău a fost greoi şi lipsit de strălucire. Mia reproşat că dacă mi-e greu să înţeleg un discurs, de ce nu l-am sunat să-i cer lămuriri, că nu e ruşinos să recunoşti că esti greu de cap şi nu poţi pricepe ceva. Hm…
Nu e primul derapaj al lui Lucian Bode, cel puţin în relaţiile cu mine. În primăvară, când negocia cu UDMR-ul, Lucian Bode m-a ţinut o săptămână cu aceeaşi declaraţie, iar în ziua în care s-a semnat protocolul cu UDMR Sălaj mi-a vârât sub nas acelaşi lucru: că a avut un mandat din partea organizaţiei, pe care l-a dus la îndeplinire. Atunci am luat legătura şi cu Seres Denes care mi-a sus cu nume, prenume şi funcţii tot ce-au negociat şi au obţinut de la PDL, iar ştirea mi-am făcut-o, evident, pe informaţiile date de Seres Denes care vorbeşte rar, dar informaţia lui e sfântă:). Ştiţi care a fost reacţia lui Bode?
A doua zi dimineaţa, Lucian Bode m-a sunat şi a urlat efectiv la mine cum mi-am permis să nu scriu nimic din ce mi-a declarat el, că dacă ar fi fost în locul meu el şi-ar fi dat demisia, că u aşa se scrie un articol de ziar şi că i-ar fi ruşine să se numească ziarist dacă ar fi procedat la fel. Nu vă mai spun ce-am discutat, având în vedere că mi s-a urcat sângele la cap, cert este că am coborât la nivelul lui şi-am ripostat. Se pare că a uitat de discuţia de atunci şi face la fel. De acum înainte, voi scrie despre toate aceste gesturi mici, mprunte, care arată adevăratul caracter al marilor politici sălăjeni. Pielea mea e groasă, rezistă, dar sunt colegi mai tineri şi lipsiţi de experienţă care probabil cedează în faţa unor astfel de “telefoane de curtoazie”.

Consumatorii casnici, la mana furnizorului de electricitate

Ani de zile, telefonia fixa a fost monopolizata de Romtelecom, care a practicat tarife si abona¬mente discretionare. Odata cu rupe¬rea monopolului pe piata de telefonie fixa, intr-un timp relativ scurt, Romtelecom a cunoscut o penurie accentuata de abonati, ceea ce a obligat compania sa practice tarife si servicii adaptate la piata deschisa. Din pacate, monopolurile in cazul utilitatilor se perpetueaza si la energie electrica sau gaz. Fara concurenta, consumatorul casnic este nevoit sa accepte tarife si conditii contractuale impuse de catre companiile monopoliste. Iar acest lucru duce la o serie de neglijente din partea furnizorului de utilitati, justificate prin explicatia „lasa ca e bine si asa”, care insa pot avea consecinte grave, de genul exploziei blocului E24 din Zalau.

Pana de curent la fiecare furtuna 

Primavara, cald, pasarele, floricele pe campii, primele furtuni. In cateva zone din Salaj, odata cu venirea primaverii apar si furtunile, care duc la intreruperea energiei electrice. Este si cazul Vaii Agrijului, unde fiecare ploaie mai serioasa duce la defectiuni si intreruperea furnizarii de electricitate. Seara de luni, 3 mai, a insemnat pentru locuitorii de pe Valea Agrijului prima pana de curent din sezon, incepand cu ora 19,00. Timp de cinci ore, majoritatea localitatilor din depresiunea Almas-Agrij a ramas fara energie electrica, iar la numarul dedicat relatiei cu publicul pentru sesizarea proble¬melor – 0260.929 – nu raspundea decat robotul. 

O noapte in bezna 

Contactat de noi, directorul SC Filiala de Distributie a Energiei Electrice „Electrica Distributie Transilvania Nord” SA, Sucursala Zalau – Vasile Filip, ne-a explicat situatia prezenta in zona Vaii Agrijului. Conform informatiilor furnizate de Vasile Filip, au aparut probleme de furnizare pe linia de medie tensiune dintre Jibou si Huedin, care n-au putut fi rezolvate prin declansari pe linie, desi s-a incercat in mod repetat acest lucru. Pana la urma, echipa de interventie a fost nevoita sa intervina pe teren pentru remedierea acestei probleme si sa verifice la pas unde este defectiunea tehnica, intre localitatile Chichisa – Pausa – Chechis. Pe rand, lucrurile au fost remediate, mai intai intre Jibou si Chichisa, apoi pe aproape toata Valea Agrijului, cu exceptia localitatilor Bogdana, Huta si Sangiorgiu de Meses. Aici, reparatiile au durat pana in cursul diminetii de ieri, fiind afectate aproximativ 400 de familii. Vasile Filip ne-a declarat ca au existat probleme de furnizare si in alte zone ale judetului, care insa au fost remediate rapid: Simleu Silvaniei – Nusfalau, Zauan – Suplac, Camar, Horoatu Crasnei. 

929, serviciu telefonic pentru persoane singure 

929 este numarul scurt pus la dispozitie de catre furnizorul de energie electrica pentru ca abonatii proprii sa poata semnala defectiunile tehnice. Din pacate, serviciul respectiv s-a dovedit a fi un serviciu telefonic pentru persoane singure, care sunt tinute la o sueta de robotul telefonic. Inafara de inregistrarea in care ti se dau instructiuni cum si ce sa astepti, nimeni de la capatul celalalt al firului nu baga in seama reclamantul. Cum sa mai rezolve si defectiunea tehnica? Directorul Vasile Filip ne-a explicat faptul ca relatiile cu publicul sunt asigurate telefonic printr-un call-center care se afla la Oradea si care deserveste abonatii din judetul nostru si din Bihor. Dispecerii de la Oradea preiau mesajele abonatilor, le pun on-line si cei de la filiala din Zalau remediaza defectiunile semnalate. Dar cum pot repara angajatii din Zalau defectiuni care nu ajung niciodata sa le fie semnalate, pentru ca nimeni nu raspunde la 929? De la Oradea, raspunsul dat de Ramona Pitut, de la biroul de presa, a fost ca nu se poate sa nu raspunda nimeni la serviciul respectiv si ca va studia problema semnalata. De aici, situatia a fost pasata din nou la Zalau, unde inginerul-sef Constantin Balan a fost pus sa preia aceeasi sesizare. 

Protectia Consumatorului va sfatuieste! 

In cursul zilei de 4 mai, am contactat Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorului, in speta pe directorul coordonator adjunct Claudiu Silaghi, pentru a cere cateva sfaturi pentru consumatorii casnici care se lovesc de acest gen de probleme cu furnizorii de utilitati. In continuare ar fi trebuit sa scriu aceste indicatii legale, daca directorul Claudiu Silaghi ar fi raspuns solicitarii noastre. Din pacate, daca furnizorul de energie electrica se bazeaza pe faptul ca este singurul furnizor de servicii de acest fel din zona, nu intelegem de ce seful de la Protectia Consumatorului Salaj ignora nevoile cetatenilor.

În căutarea plăcintei creţe

În urmă cu un an am participat, în campania electorală pentru Parlamentul European, la inaugurarea cabinetului europarlamentarului Ioan Mircea Paşcu la Ileanda. Şi acolo am auzit eu că se face cea mai bună plăcintă creaţă din ţară, drept pentru care mi-am promis că mă voi întoarce în zonă tocmai pentru această delicatesă. Acum, apropiindu-se zilele de naştere ale părinţilor mei, mi-am adus aminte de Ileanda şi de plăcinta creaţă şi ne-am urcat, toată familia, în maşină, pentru a merge să „degustăm” faimoasa plăcintă creaţă.

După 20 de km de drum judeţean, care urmează să fie reabilitat din fonduri europene, ne-am oprit la Jibou, la cel mai hâtru unchi pe care îl am – Nonoiu. Întotdeauna îmi face plăcere să-l ascult: la 72 de ani, aproape surd, are o capacitate de sinteză socială şi politică de invidiat şi un spirit critic socialist cum mi-aş dori şi eu. Nonoiu mi-a povestit de data asta despre vechiul conac din Românaşi care egala ca arhitectură Castelul de la Carei. „Şi oamenii ce-au făcut? L-au dărâmat cărămidă cu cărămidă de n-a rămas nici măcar fundaţia, numai copacii ăia de pâine mai amintesc de Por Mihai”, spune Nonoiu, apoi ne face o demonstraţie cu noul aparat auditiv pe care i l-a adus curierul – ”că ăştia au oameni care le duc aparatele până în America, dacă vor. Deh, dobitocii de chinezi le fac…”.

Ne urcăm din nou în maşină şi ne întoarcem spre Var, apoi pe Valea Someşului: Surduc, Ciocmani, Cuciulat, Letca… Ţinem tot pe malul Someşului, iar drumul e chiar bun, spre surprinderea noastră. La Cuciulat, cariera de piatră este în plină exploatare şi maica-mea se miră de felul în care sunt tăiate blocurile de piatră. Mai încolo, printre stânci, trebuie să fie şi Peştera cu picturi rupestre, dar ne spunem că o să revenim special pentru a o vizita, bineînţeles fără părinţii mei. Avem noroc, afară e cald, este tot s-a înverzit brusc, vedem chiar şi un debarcader la Someş sau poate era o plută, din maşină nu ne-am dat seama.

La un moment dat drumul se bifurcă: spre stânga la Baia Mare, spre dreapta la Dej. Fără hartă, fără să ştim locurile, mergem la plezneală spre dreapta şi ajungem în Bizuşa – aici sunt băi, habar n-am unde că nu erau indicatoare. Oprim la un restaurant şi cer lămuriri ospătăriţei:

- Unde e Ileanda?

- Mergeţi tot înainte.

-Şi un restaurant cu plăcinte creţe?

Femeia ne spune că trebuie să ne întoarcem şi să ţinem drumul drept, dincolo de Perii Vadului, tocmai până în Mesteacăn. Zis şi făcut: ne întoarcem, trecem de Perii Vadului, aungem iar la bifurcaţie şi în loc s-o luăm spre casă mergem tot înainte până ajungem în… Basarabia. Cel puţin aşa scria pe „poarta” dinainte de ieşirea din judeţ. Apoi ne-am oprit la poarta maramureşeană care ne-a derutat de tot -  habar n-aveam că Mesteacăm e în judeţul Maramureş. după trei kilometri ajungem ăn sat, întrebăm acolo de plăcintele creţe şi o femeie care aştepta autobuzul ne spune că coborâm din sat şi o să vedem restaurantul.

Frumos: vremea, locurile. Maramureşenii ştiu să speculeze orice. Într-o curbă uriaşă, cineva şia construit o pensiune unde atracţia princială sunt plăcintele creţe, vreo opt sortimente. Peste drum, un alt om întreprinzător şi-a deschis o chichineaţă cu tot felul de suverniruri chinezeşti şi obiecte de artizanat: clop de paie pe care scrie Ronaldinho, plcăuţe de înmatriculare cu numele de Traian sau, şi mai amuzant, Dorel din reclama de la televizor.

Oprim lângă un izvor şi trecem de clădirea unde pentru un duş plăteşti 10 lei, iar pentru o pişare – un leu. În faţa respectivului imobil stau câţiva oameni care ascultă muzică ungurească, iar după câţiva paşi, de pe terasa mult căutatului restaurant răsună manelele.  Cu toate acestea, e chiar frumos. Terasa e arhiplină, abia găsim loc liber la o masă, iar dacă tot am venit până aici ne hotărâm că nu mâncăm nimic altceva decât plăcintă creaţă. Greu de ales: plăcintă cu şuncă, cu cartofi, varză, tot felul de sortimente de brânză şi dulceţuri. Alegem toţi plăcinta cu brânză de oaie şi mărar, plus smântână… Un deliciu! A meritat toată căutătura şi tot drumul făcut orbeşte. Dacă aveţi vreodată drum dinspre Maramu spre Cluj, prin Ileanda, tumna înainte de a intra în Mesteacăn, opriţi-vă la plăcinte creţe. Spre dezamăgirea mea, nu le-am găsit în Ileanda, dar brânza de oaie din Maramureş mi-a topit toate regretele.

Milica si Prefectura

Se pare ca cei de la Prefectura Salaj au fost atat de impresionati de vizita majestuoasa a premierului Emil Boc, care a avut loc in primele zile ale lunii martie, incat nu s-au mai indurat sa mai posteze pe site si alte comunicate, informatiisau evenimente de atunci si pana acum.  A se vedea fotografia alaturata:D.

Mintea românului din Spania

Se spune că în zilele din urmă, când încă mai muncesc români prin Spania, un cuplu tânăr şi-a dus bunicuţa în ţările calde să aibă cu cine vorbi limba de-acasă, dar şi cine să le facă mâncare pe când vin de la muncile grele date de străini. Ghinionul face ca povestea să nu aibă happy-end şi bunicuţa să-şi dea obştescul sfârşit acolo, pe malul mediteranean, spre profunda mâhnire a nepoţilor şi nefericirea portmoneului lor. Îşi anunţă tinerii neamurile din ţară, se interesează de costurile de transport care, din nefericire, erau mult prea mari şi, stând aşa şi cugetând ei, le vine în minte veşnica idee salvatoare: şmecheria românească. Aşa că cei doi tinerei o introduc gentil pe bunicuţa decedată în cutia-portbagaj pe care o montează deasupra maşinii şi o pornesc spre casă, să o înmormânteze. Acuma să nu vă gândiţi că ar fi fost prima dată când veneau acasă cu maşina – nu! Au făcut drumul acesta de zeci de ori, au văzut că nu este nici un pericol să fie controlaţi la graniţe, că oricum nu ar trece nimănui prin cap să controleze tocmai în cutia-portbagaj. Aşa că au venit liniştiţi aproape tot drumul. Numai că prin Ungaria, tinerilor li se face foame şi oricum trebuie să alimenteze maşina cu combustibil, aşa că se opresc într-o benzinărie. După ce îşi pun burtq la cale înşelînd-o cu ceva sandeviciuri serbede, dau să urce în maşină când…. tragedie! Cutia-portbagaj ia-o de unde nu-i! Ce a urmat că imaginaţi: cum să reclami la poliţie că ţi s-a furat cadavrul bunicii moarte din cutia-portbagaj, dar ce faci cu neamurile de acasă, gătate de înmormântare… N-aş fi vrut să fiu nici în pielea hoţilor care, după greutatea cutiei-portbagaj au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de-un picior, dar de fapt s-au trezit cu un drac de babă moartă…

Sa ne cunoastem lungul nasului!

In lumina ultimelor evenimente ma vad nevoita sa clarific o oarecare situatie  povocata de unele disfunctionalitati de comunicare la trainingulpentru jurnalisti organizat de ADR Nord-Vest. Poate unii nu au inteles ca ADR Nord-Vest este o institutie care face politici europene si incearca sa creeze  o retea profesionalizata pentru jurnalisti care sa disemineze informatie europeana, indiferent de politicile editoriale ale ziarelor la care jurnalistii lucreaza sau de culoarea politica pe care o are Guvernul intr-un moment sau altul. Spre deosebire de unii, oamenii de la ADR Nord-Vest au inteles ca este nevoie si de reflectarea informatiei fara filtre politice.

Asadar, revin: trainingul din 25-26 martie 2010 a fost destinat clarificarii unor lucruri cu impact global si efecte nationale si locale, independent de cine este la Palatul Victoria, Cotroceni sau Palatul Parlamentului. Imi pare extrem de rau ca la cea de-a treia editie, a existat un episod care a dus la politizarea excesiva a acestor traininguri, asa cum n-au facut-o deloc, desi ar fi putut,  nici Rares Niculescu, nici Iulian Fota, nici Peter Eckstein Kovacs sau Daniel Daianu si Vasile Puscas. Cred ca este momentul ca unele lucruri sa le pastram asa cum sunt, dincolo de dispute puerile si stupide, sa nu implicam ADR-ul si nici programul lor in mocirla in care ne zbatem cu totii.