Aiud – cetate si monstri

Aiud –  cetate si monstri

Cand ma duc intr-un oras in care n-am mai fost, simt din prima daca e un loc unde as putea sa locuiesc sau nu. La Aiud mi-ar placea sa traiesc. Are un aer usor medieval, cu oameni care parca stiu ca traiesc intr-un loc fain. Si chiar daca am stat doar cateva ore in oras, am apucat sa vad doua locuri pe care nu trebuie sa le ratezi daca ajungi acolo.

 

Muzeul de Stiintele Naturii

Este in cladirea Colegiului National Bethlen Gabor, la etajul I, si este deschis de marti pana duminica, intre orele 8,00 si 16,00. Cladirea Bethlen e o cladire frumoasa, dar e pacat ca Muzeul e inghesuit in trei sali de clasa, ar merita un spatiu mai amplu. Doamna de la intrare ne-a spus ca ar fi al doilea muzeu de profil din tara ca valoare a exponatelor si chiar am fost impresionata de ce au acolo. Prima sala e dedicata rocilor si fosilelor. Iti trebuie zile intregi numai sa descoperi tot ce contine sala, de la roci rare, spectaculoase, la fosile din toate timpurile si din toata lumea. Cum sunt profana, m-am dus mai degraba spre fosilele din Ice Age, cu oase, fildes si blana de mamut. Da, mai, am vazut blana de mamut. Si craniu de bour, mai apropiat epocii noastre. Si schelet de urs de pestera si o gramada de chestii care te fac sa te simti ca un copil in fata unui atlas >)

Urmatoarele doua sali sunt dedicate regnului animal conservat. Vezi tot felul de animale impaiate, unele exotice, altele rare, altele periculoase, despre care doar ai citit. Si o gramada de ciudatenii, cum ar fi fluturele acela care se camufleaza intre frunze, Kallima inachis din India. Si am stat singura data in viata mea langa un aligator, fara sa ma tem ca poate musca, am vazut vipere, piton, tot felul de pasari (cardinal, musca, colibri, kiwi) si animale de toate soiurile. Si daca vrei senzatii tari, ai parte, la raftul cu mostri. In borcane cu formol sunt conservati fetusi de om cu coada sau anecefali. Mai poti sa vezi purcei cu patru sau sase picioare, cu doua capete sau cu trompa. Ciudatenii genetice care par desprinse din ziarele tabloid>)

Al doilea loc pe care l-am vizitat nu a fost terasa din apropiere, desi pizza ne tragea cu ochiul. Cetatea Aiudului este una dintre cele mai vechi cetati din Transilvania si, desi acum e in renovare, esti imrpesionat de cat de bine s-a pastrat.

 

Actuala Cetate are drept principale componente biserica reformată calvină și biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-și aspectul actual modificărilor din secolele XVI și XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o așezare daco-romană, suprapusă de o fortificație de pământ.

`Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene.

A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse` (Sursa wikipedia, ca daca nu ai ghid cu tine, wikipedia e ghidul care te ajuta sa intelegi ce vezi).  Am remarcat ca se lucreaza la reabilitarea cetatii si am vazut si ca e nevoie de reabilitare.  Te impresioneaza zidurile groase si turnurile care sunt aproape intacte, mai ales ca vezi si cum vor arata la finalizarea lucrarilor. Cristi s-a enervat oleaca, pentru ca piatra este acoperita cu tencuiala, insa am vazut partea de intrare cu mare parte din tencuiala pastrata si arata bine. Ne-ar fi placut sa urcam si intr-un turn, dar erau toate inchise.  Aici trebuie sa te intorci cand e gata reabilitarea, mai ales ca nu era deschis nici muzeul unde, dupa cum m-am documentat dinainte, as fi putut admira ceva piese din Papua-Noua Guinee.

 

Poze, aici>)

https://www.facebook.com/tudoran.ana.1/media_set?set=a.1830574500304573.1073741867.100000561232747&type=3&uploaded=12

Anunțuri

Sase! Vine Sanepidul!

Sase! Vine Sanepidul!

In urma cu aproape doua luni eram la Guruslau, la sarbatoarea anuala. Dupa ceremoniile oficiale am coborat la zona de terase sa bem o apa plata, ca era canicula. Si cum nu eram decat noi pe terasa, ca era inca devreme pentru restul populatiei sa sarbatoreasca, am asistat la o scena care pe mine m-a revoltat. O doamna se ratoia la fata care punea gratare la prajit, foarte nervoasa, ca nu are ea vreme sa stea pana vine el cu actele si ca ar fi trebuit sa aiba actele acolo. M-am uitat  si l-am vazut pe el, banuiesc ca era proprietarul, care sarea santul de langa terasa cu un brat de acte. Doamna s-a mai agitat oleaca, apoi s-a asezat cu el la masa si cu inca un domn grizonat si au inceput sa verifice actele. Am intrebat-o pe fata de la gratare cine e doamna agitata si mi-a zis ca e de la DSP. Apoi m-am uitat unde putea sa puna el  actele prin zona si nu avea unde decat pe gratar, ceea ce nu era deloc benefic pentru niciuna din parti. I-am facut poza  doamnei agitate de la DSP si chiar am postat atunci ca nu e prea frumos sa te porti asa in virtutea autoritatii date de o institutie de control.

Probabil as fi uitat acest incident daca doamna de la DSP nu lovea din nou. Aceeasi. Si am sa redau postarea de pe Facebook a secretarului Liceului Tehnologic din Hida:

MI-E FRICĂ SĂ SCRIU!
La 27 de ani după așa-zisa „Revoluție anticomunistă”, mă conving pe zi ce trece că, de fapt, „comunismul n-o muritu, num-o țâ’ s-o hoghinitu”!
Și din această cauză… MI-E FRICĂ SĂ SCRIU!
Mi-e frică de urmările scrisului, de ceea ce s-ar putea întâmpla din cauza unui text scris și publicat.
În Constituția României, la art. 30, alin. (1) este consfințit dreptul la exprimare: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”
Numai că, în foarte multe cazuri, cu fiecare an ce trece, aceste libertăți sunt încălcate tot mai des. Cel ce-și strigă nemulțumirea în public, prin orice mijloc, este tratat sau ca nebun sau ca recalcitrant. În cel de-al doilea caz, de multe ori se lasă cu urmări grave împotriva cetățeanului de rând.
Ai uitat TU, autoritate publică, să-mi respecți dreptul la orice părere sau idee exprimată în calitate de cetățean, locuitor al cetății, pe care matale, alesul sau numitul meu, prin puterea pe care eu ți-am dat-o îl calci în picioare cu bocancii tăi plini de noroi comunist, uscat de 27 de ani! Dacă nu-ți poți schimba atitudinea, schimbă-ți măcar bocancii cu care încerci să mă zdrobești ca pe o umilă târâtoare!
Și amintește-ți vorbele biblice: „N-ai avea putere asupra mea, dacă nu ți-ar fi fost dată!”
Vineri, 22 septembrie 2017, mă trezesc că intră în biroul directorului Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu” Hida, fără măcar să salute, un echipaj medical (sanitar?!) de la DSP Sălaj. Cică într-o activitate de control „inopinant” (exprimarea nu-mi aparține); INOPINÁT, -Ă, inopinați, -te, adj., adv. 1. Adj. La care nu te gândești; neprevăzut, neașteptat2. 2. Adv. Pe neașteptate. – Din fr. inopiné, lat. inopinatus.(DEx. 2009).
Prima întrebare a doamnei:
– Unde este directorul?
Întrebare la care primește un răspuns pe un ton sfios:
– Este plecat în satele aparținătoare pentru a preda religia la clasele primare.
– Nu mă interesează! De ce nu este în unitate?
– Pentru că, pe lângă funcția de director, mai trebuie să îndeplinească și obligații la catedră.
– Și eu cu cine mă deplasez la școlile din comună, pentru că trebuie să fac un control („inopinant”!!!) pe care nu sunt obligată să-l anunț.
– Nu vă poate ajuta doamna director adjunct?
N-am înțeles ce a mai bolborosit doamna cu pricina, pentru că a început o criză de isterie, cu amenințări, cu ceva de la minister (nu am înțeles care), cu ceva amenzi (directorii de școală au niște salarii deosebit de mari față de asistentele DSP-ului).
A fost invitată, în cele din urmă, în biroul directorului, să-l aștepte până când va sosi din Racîș, Trestia, Sînpetru-Almașului…
În sfârșit, odată sosit directorul, doamna se aruncă asupra dumisale, adresându-i cuvinte destul de jignitoare, umilitoare, nu le pot reda aici, dar poate confirma chiar primarul comunei Hida, domnul Petruș Dumitru, care a fost solicitat între timp (chiar de doamna asistentă/doctoriță/brancardieră… nu știu ce funcție sau calificare are?) și care a asistat la jumătatea finală a invectivelor și interjecțiilor doamnei în cauză.
La afirmația/constatarea doamnei:
– Dumneavoastră sunteți și POPĂ!,
directorul i-a atras atenția, calm, că acest lucru nu are nicio legătură cu instituția de învățământ controlată.
Felicit pe directorul școlii, Preot profesor Mateiu Călin-Andrei, care, cu foarte mult calm, a rugat-o pe respectiva ființă să nu se mai enerveze, să se calmeze și să-și efectueze până la capăt activitatea pentru care era prezentă.
Uuuuf! Și cât am de lucru! Situații peste situații, norme didactice MEN, de răspuns la e-mail-urile zilnice, asociere elevi în SIIIR, decizii noi, adresă la primărie pentru membri CA… muuulte. Bine măcar c-am terminat situația cu normele! O trimit acum.
Și constat: „Ce bine ar fi dacă m-ar lăsa unii să lucrez numai în timpul programului, nu și peste (că oricum nu sunt plătit, ba chiar îmi neglijez familia lunară, reîntregită)!”
Dar n-am ce face! Că vin unii peste mine, cu o falcă în cer și alta-n pământ, porniți pe ceartă de bună dimineață, iscați de varii motive personale (nu i-a tihnit cafeaua de dimineață, a bătut-o bărbatul, știu și eu?…).
Și-atunci vreau să scriu. Să scriu despre democrația dulăilor, neaplicabilă cățeilor (adică nouă, ăștia mici și umili, ăștia care n-avem dreptul să ne strigăm disperarea, când vine atotputernicul, alesul sau numitul, care dă cu tine de pământ de nu te vezi). Pentru că, vezi bine, el are FONCȚIE mare, că l-a pus acolo un Dumnezeu mai mare ca noi toți, să facă el(ea) ce-o vrea cu tine, să te facă în fel și chip, troacă de porci, nu alta!
Și mă-ntreb: cine îmi apără instituția de învățământ, săracă și umilă cum este, îngenuncheată de toți guvernanții în epoca democratică, pe care cu mândrie o traversăm (pe roșu)? Cui să mă plâng că sunt batjocorit, eu, colegii mei, dascălii care nu mai creează suflete, ci se chinuie să facă față unui sistem educațional rămas în afara istoriei contemporane, fără mijloace didactice, fără manuale, fără salarii, dar călcați în picioare de o NUMITĂ a DSP-ului, temându-se să nu li se întâmple ceva dacă protestează?
Nu aștept măsuri! Nici din partea celor care au trimis-o în școala unde muncesc de 27 de ani, nici din partea Prefectului Județului Sălaj, nici din partea Președintelui Consiliului Județean Sălaj, nici din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj… nici din partea lui Dumnezeu!
Și știți de ce?
Pentru că aceste rânduri nu au fost scrise niciodată.
Și pentru că NU AU FOST SCRISE, NU A FOST NICI CITITE. De nimeni. Pentru că aceste rânduri nu există!
Pentru că eu n-am scris nimic!
Pentru că: „MI-E FRICĂ SĂ SCRIU”! –  Tiberiu Milonean

 

Da, doamna cu pricina este aceeasi pe care eu am surprins-o in exercitiul functiunii de control la Guruslau. Bineinteles ca am sunat la Hida, am primit confirmari de la cei aflati la fata locului ca asa s-au intamplat lucrurile. Apoi am sunat la DSP sa vad ce pozitie adopta conducerea. Mai intai a fost negare, ca ar avea cunostinta de evenimentul de la Hida, m-am oferit sa trimit pe e-mail textul domnului Milonean (am si trimis), iar la final doamna Marincas mi-a replicat ca atata vreme cat nu exista nicio reclamatie din partea celor lezati, ea nu se poate lua dupa postari pe Facebook. Ceea ce mi-a dovedit ca doamna cam ascune adevarul, pentru ca nicio clipa nu am facut referire la vreo postare pe Facebook. Dar noah… Seful intitutiei intr-un fel e natural sa-si apere angajatii pana se face o cercetare in interior. Inca astept sa vad care-s concluziile cercetarilor de la DSP>)

Pe de alta parte, am incercat sa obtin un punct de vedere de la Inspectoratul Scolar, pentru ca umilit a fost un director de scoala. Am sunat inspectorul sef care, desigur, n-a raspuns. Am sunat inspectorul sef adjunct care m-a expediat la purtatorul de cuvant. Apoi purtatorul de cuvant care era in inspectie si nu avea cum sa-mi dea un punct de vedere ca nu stia despre ce e vorba, pana nu ajunge la Inspectorat. Si atunci am trimis solicitare scrisa pe e-mail la Inspectorat, apoi un SMS doamnei inspector sef. Apreciez ca, dupa ce la multe alte solicitari nu a raspuns, de data asta doamna inspector sef a fost prompta.

 

`Buna ziua, In urma sesizarii formulate de catre domnul director al Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu” Hida, am rugat conducerea Directiei de Sanatate Publica sa verifice modalitatea in care s-a derulat vineri actiunea de control la unitatea de invatamant mentionata. Inspectoratul Scolar Judetean Salaj nu poate lua masuri impotriva angajatilor oricarei alte institutii publice. In acest caz, conducerea DSP va analiza situatia si va lua masurile legale impotriva oricaror forme de abuz. Colaborarea inter- institutionala a decurs bine pana acum si este pentru prima data cand ni se semnaleaza o astfel de situatie. Cu respect, Maria Pop, ISJ Salaj`

 

Apreciez inca o data raspunsul doamnei inspector sef, cu precizarea ca nu m-am gandit niciodata la o masura fata de angajatii altei institutii, ci exact la apararea propriilor subordonati in raport cu alte institutii.

Am cerut un punct de vedere si de la prefectul judetului care se pare ca cerceteaza problema. Dar daca si pe el il poarta de la unii la altii, nu ii va fi usor sa ajunga la o concluzie>)

 

Altceva acum mi se pare mai grav. Pe surse, desigur, inteleg ca  sefa DSP Salaj, in loc sa-si faca ordine in ograda, incearca sa convinga presa si pe ceilalti ca directorul scolii din Hida se sustrage de la controlul DSP (neanuntat, deci inopinant>)) si ca la Hida ar fi multe probleme, inclusiv ca wc-ul la o scoala e in curte. Serios?>)) Ca doamna respectiva care a fost in control este o doamna blanda, dragalasa, pita lui Dumnezo. O fi! Dar nu si pe teren, intre oamenii pe care ii controleaza. Si oricat ar vrea sa varuiasca sefa comportamentul angajatilor, eu am asistat la incidentul de la Guruslau, cu uachii si urechile mele. Deci nu tine>)

PS: Un fost coleg de presa mi-a adus in atentie un alt caz de abuz al unui angajat DSP, de prin 2010-2012. Atunci o alta doamna inspectoare de la DSP a agresat verbal un director de gradinita din Zalau, iar in urma plangerilor angajata DSP a fost sanctionata, apoi s-a pensionat. Nu stiu ce sa zic… Pe vremuri, cand se anunta control de la Sanepid, toata lumea tremura. Banuiesc ca practicile acelea s-au perpetuat si in DSP-ul contemporan, democratic si salajean.

Turnul lui Ștefan din Baia Mare

Turnul lui Ștefan din Baia Mare

Dacă aterizezi în Baia Mare și faci pe turistul, venit să admire și să descopere orașul, pe lângă Piața Millenium și Piața Cetății din centrul orașului îți apare ca irezistibil Turnul lui Ștefan. În scurtul meu itinerariu de o zi, făcut de acasă cu documentare pe Wikipedia, Turnul lui Stefan era un must visit. Asa că, dimineață fiind și cu forțe proaspete de explorare, ne-am oprit în fata Universității (sau, mă rog, a Tribunalului, că e vizavi) și am purces la pas pe lângă Teatrul Municipal către turn. Era acolo o scenă cu acoperișul coborât de la Festivalul de jazz și blues, ceva lume stând la soare pe sofalele din fața scenei și turnul cu o ușă îngustă. Iar pe turn era afișat faptul că vizitarea se face la ore fixe, doar după ce bat clopotele. O ciudățenie care ne-a atras atenția și ne-a făcut să ne uităm la ceas: mai era jumătate de oră până la fix, așa că ne-am făcut de lucru prin Piața Cetății. Cam ai ce face, clădirile sunt vechi, unele renovate, altele nu. Și e impresionant să vezi sub protecție de sticlă zidutile seculare ale fostei biserici. L-am admirat și pe omul care spăla protecția cu mare atenție, dar și mașinuțele aproape silențioase care spălau străzile. Venind de la Zalău, unde din când în când și mai ales noaptea trece câe o mașină care spală străzile și pe care o auzi prin geamurile termopan duble de parcă ar fi lângă tine, normal că admiri și frecvența cu care se încăpățânează mașinuțele să curețe străzile, dar și silențiozitatea activității.

Înainte cu câteva minute de fix am coborât la Centrul de Informare Turistică să ne anunțăm intenția că vrem să urcăm în turn. Două doamne drăguțe au readus în discuție că escaladarea se face abia după ce se trag clopotele, așa că ne-am postat în fața micii ușițe și am așteptat. A venit și una dintre doamne, a deschis ușa turnului și a urcat înaintea noastră să aprindă luminile (probabil eram primii temerari în ziua aceea). E impresionant turnul încă de la intrare, cu treptele de piatră înguste și spațiul mic-mic de urcare, de parcă te-ai fi aflat într-un castel a la Disney. Apoi, ajungi într-o încăpere largă, cu plasmă uriașă. Mai departe urci o mulțime de scări din lemn care, pe măsură ce înaintezi, se micesc și devin abrupte ca o scară de construcții. Pentru mine, orice escaladare este o provocare, pentru că am rău de înălțime, dar urcarea nu e o problemă în sine. Nici chiar când ești aproape de vârf și te trezești sub ditamai clopotul a cărui limbă este la fel de mare cât un om sănătos. Dar atunci înțelegi de ce nu e voie să urci în turn decât după sună clopotul. Dacă, Doamne Ferește!, ești sub clopot când sună, te-ai lins pe bot de orice urmă de auz.

Ultima etapă de urcare este și cea mai provocatoare. Nu e de ajuns că treptele devin niște scânduri cât să-și încapă jumătate de talpă, dar o serie de trepte sunt și dispuse în model de spic de grâu, altfel că urci precum o rață. Însă odată ajuns sus, după ce îți tragi sufletul stând pe scaunele puse la dispoziția vizitatorilor, ai parte de o panoramă superbă a orașului. Și îți zici că escaladarea a meritat efortul. Asta doar până te decizi să faci cale întoarsă. Dacă ai rău de înălțime, ca mine, abia acuma începe chinul. Nu e absolut deloc greu să urci, însă e criminal să cobori cei 50 de metri de scări înguste. Și riști, ca mine, să-ți forțezi genunchii și să șchiopătezi câteva zile.

Dar, per ansamblu, e o provocare interesantă Turnul lui Ștefan. Merită efortul, merită și panorama de sus.

A doua zi, trecând pe lângă același turn, doamnele de la Centrul de Informare Turistică erau afară. M-am chinuit să-mi ascund șchiopătatul, ele au zâmbit și ne-au întrebat dacă mai vrem să urcăm. Am refuzat zâmbind și ne-am dus șontâc spre mașină.

https://www.facebook.com/tudoran.ana.1/media_set?set=a.1818309404864416.1073741865.100000561232747&type=3&pnref=story

Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul „Sfântul Rege Ștefan” din Baia Mare. Turnul este situat între străzile Crișan și 1 Mai, în imediata apropiere a Pieții Libertății – Piața Centrală (Circulus fori) – a vechiului oraș. A fost construit în secolul al XV-lea.

Prima atestare documentară a bisericii parohiale „Sfântul Ștefan”, de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.

În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete și incendii, cele două clădiri suferă mai multe reparații capitale, însă în 1763 se reface numai turnul. Cu acest prilej, se construiește pridvorul de la partea superioară.

Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș (vezi Monografia Băii Mari, 1972).

Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un mecanism electronic.

O mai nouă acțiune de reabilitare și consolidare a zidurilor a fost demarată la sfârșitul anului 2007, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii.

Mărețul edificiu nu este doar un important obiectiv istoric, ci a devenit un reper cultural la sfârșitul anilor ’90, când în acest spațiu s-au desfășurat manifestarea Poezia din turn (la inițiativa actorului băimărean Paul Antoniu). Atât exponenții Școlii băimărene de pictură, cât și alți artiști plastici de renume au fost fascinați de silueta bătrânului turn cu orologiu și pridvor țărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă. (sursa Wikipedia)

Un popas la Turda

Un popas la Turda

Daca esti decis sa faci un popas la Turda, dai o cautare pe google dupa ce poti vedea acolo si de-abia apoi incepe greul: ce sa alegi sa vizitezi cand ai, sa zicem, o jumatate de zi?

Categoric, mergi prima data sa vezi perla coroanei, adica Salina. Acuma, ma gandesc ca multi dintre voi ati vazut deja salina si stiti ca e impresionanta. Te simti mic si insignifiant sub tonele de sare. Si, da, nu ai semnal sa postezi direct impresiile si sa-ti faci selfie-uri pe care sa le comentezi cu prietenii. De aceea nici nu va voi povesti despre ce e in salina, ci as vrea sa fac cateva sugestii pentru cei care nu au mai fost si sunt in situatia mea, cu oleaca de rau de inaltime>)

In primul rand, cand te decizi sa mergi la salina, sa-ti iei un hanorac. Oricat de cald e afara, in salina sunt undeva la 10-12 grade celsius, asa ca e musai sa ai ceva pe tine. Apoi,  ca sa cobori, ai varianta cu liftul, care e foarte aglomerat, stai la coada mai ceva ca pe vremuri la butelii. Sau o iei usor pe scari ca, deh, la coborare e mai usor. Nu si daca ai probleme cu scarile inguste si prin care se vede haul de dedesubt. Cazul meu si, banuiesc, mai sunt altii ca mine>) In situatia asta nu e nevoie sa faci gesturi eroice, ci cel mai simplu si sigur e sa stai la coada sa vina liftul. E valabil si cand cobori in mina Rudolf, si cand vrei sa vezi lacul din mina Terezia.  Mult mai usor e la urcare, pentru ca nu te mai uiti in jos si putina miscare pe scari nu strica. Oricum, urci cele doua mine in mai putin timp decat iti ia sa astepti la coada la lifturi>)

Ca e magnific la salina din Turda, e un fapt de necontestat. Singura comparatie pe care pot s-o fac e cu salina Cacica, unde am fost in urma cu vreo 11 ani si care putea a motorina, desi era si acolo impresionant. Nu mai stiu daca si acolo s-a investit ceva, dar aici la Turda se vede ca e business. Si, desi dai 30 de lei sa intri, apoi mai cheltui ceva pe suveniruri, ca, deh, nu ai cum sa mergi cu mana goala acasa, merita si timpul, si cheltuiala. E ca un turn Babel acolo, vezi turisti din toata lumea, auzi toate limbile pamantului. Nici nu-ti vine sa crezi ca esti undeva in Turda>)

Al doilea obiectiv pe lista mea erau de fapt doua: gradina zoologica si Baile Sarate. Am mers mai intai spre Gradina Zoologica, pe un drum destul de incomod, cu multe gropi. La un moment dat, pe partea dreapta, am vazut o zona cu multe belti mocirloase pe marginea carora erau oameni care se dadeau cu namol, apoi se ridicau si se indreptau spre ceva ce scria Strand. Banuiesc ca acelea erau Baile Sarate, dar nu mi-a venit cheful sa ma opresc>) Mocirla avem si in parcarea din spatele blocului cand ploua mai tare, cateodata se formeaza si un lac mai impresionant fata de ce am vazut acolo>)

Si am vazut si Gradina Zoologica… din drum, prin gard, urat peisaj, cativa cai pricajiti si o lipsa de amenajare care mi-a taiat cheful de a mai intra, asa ca facuram cale intoarsa. A fost prea fain la salina ca sa ma deprim cu ceea ce se vedea prin gard la Gradina Zoologica.

Si am cautat Muzeul de Istorie din Turda. De fapt Palatul Princiar (suna mai bine, nu?) unde e amenajat Muzeul de Istorie. E drept ca atunci cand te gandesti sa vizitezi un muzeu de istorie dintr-un oras mic nu ai multe asteptari. In privinta locatiei Muzeului din Turda pot sa spun ca e bine ascuns si lipseste un element esential –  parcarea. Cand am ajuns acolo, cativa muncitori puneau pavele in curte si intrarea era prin spate. Am platit 6 lei pe bilet si am intrat in cladirea care pe dinafara nu spune multe. Ne-a intampinat o doamna dragura care ne-a directionat mai intai spre subsol sa vedem exponatele romane, ce s-a scos din Castrul de la Potaissa. Foarte fain… pietre funerare, sculpturi, apoi sus la parter am descoperit cateva elemente de aqaducte si incalzire prin pardoseala. Bun, cand vezi frecvent expozitia cu reconstituiri la Muzeul din Zalau, modalitatea de expunere de la Turda nu mai pare atat de impresionanta. Dar iti dai seama de zestrea Muzeului din ceea ce ti se expune. Chiar daca par aglomerate, cadrul de expunere e impresionant. Palatul princiar e foarte fain refacut si noah, te emotioneaza cand te gandesti ca acolo a locuit Sigismund Bathory. La etaj, primul lucru peste care iti pica ochii e un colt cu mobilier aurit, reconditionat, care ar putea foarte bine sa provina din palatul lui Becali>) Doamna ne-a spus ca a fost adus acolo undeva in perioada lui Gheorghiu Dej, dar nu stia mai multe. Si aici ai multe de vazut, dar mie mi-au atras atentia trei lucruri. Sau sali, ma rog>)

Prima a fost sala in care aveau loc Dietele Transilvaniei (un fel de Parlament) si era acolo un tablou Dieta de la Turda in care ar fi fost si Stefanus Bathory de la Simleu. M-am chinuit sa-mi aduc in memorie imaginile pe care le stiu cu Stefanus Bathory ca sa-mi dau seama care era el din tabloul de la Turda, dar n-am reusit.

A doua sala emotionanta pentru mine a fost cea dedicata lui Ion Ratiu, nascut la Turda. Am vazut multe obiecte personale si biroul acestuia. Ai un sentiment ciudat cand realizezi ca acele obiecte au apartinut unui personaj important, cum a fost Ion Ratiu. Chiar daca si acum am supararea aia interioara ca in anii 90, cand aveam putin peste zece ani, cazusem in capcana manipularilor politicienilor postdecembristi>) Pentru asta nu l-am iertat nici acum pe nea Ilici>)

Si, cred eu, piesa de rezistenta a muzeului din Turda e printesa gepida, Franziska. Se pare ca e vorba de o femeie nobila, de neam germanic, care a fost ingropata in castrul Potaissa dupa retragerea romanilor, deci undeva dupa anul 271. Si a fost ingropata cu tot inventarul unei femei de neam important, bijuteriile sunt foarte frumoase, din aur, placate cu pietre semipretioase. Nu am facut poze, trebuie vazut acolo ce minunatii sunt. Deci, daca mergeti la Salina, musai sa vedeti si Muzeul.

Am fost si la Mormantul lui Mihai Viteazul, a doua zi, la intoarcere. Un monument si un mormant care marcheaza mormantul, langa care se inalta o manastire in constructie si care fura atat din frumusetea locului, cat si din solemnitate>) Stiu ca suna ciudat, dar asta e senzatia. Nu am zabovit mult acolo, te simti stingher si nu mai poti sa rezonezi cu semnificatia istorica. Bun, unul e Stefan cel Mare, pe care-l legi indisolubil de biserici si manastiri, altul e Mihai Viteazul>)

In fine… de reprosat la Turda sunt drumurile. Chiar si drumurile care par bune, au gropi unde nu te astepti. E destul de greu sa parcurgi distantele dintre obiective in timp rezonabil cand ai capcane pentru roti. Si pot sa te faca sa renunti la unele obiective planificate. De exemplu, am vrut sa vizitez si Castrul Potaissa, dar dupa ce am vazut cum sunt drumurile spre gradina zoologica si spre mormantul lui Mihai Viteazul, m-am gandit ca spre castru e si mai rau, deci am renuntat. Am vazut cateva poze cu casturl la Muzeul de Istorie. Ah, era sa uit! Tot acolo am vazut poze cu romanii de la Zalau>) Adica baietii de la Amicii Muzeului care fac reconstituire istorica. E interesant sa mergi intr-un loc pentru prima data si sa vezi chipuri cunoscute zambindu-ti de pe pereti. Au ajuns baietii de la Zalau exponate in Muzee>)

PS> Daca stie cineva care-i Stefanus Bathory din tabloul Dieta de la Turda, sa-mi spuna si mie. Multumesc>)

Poze, aici:

https://www.facebook.com/tudoran.ana.1/media_set?set=a.1775283249167032.1073741863.100000561232747&type=3

Ce afis sa votezi la Zalau?

dorel llabo

Dragii mei, n-am mai scris eu de ceva vreme, dar o fac acuma. Ca acusica e ziua alegerilor si inca nu am  bdiciulit candidatii. Acuma nu am fost eu atenta la tot ce au zis/facut, asa ca azi arunc o privire, critica desigur, asupra afiselor de campanie. Pe care vi le arat si voua, sa vedeti daca m-am uitat drept si-am judecat stramb. 🙂

Radu Capilnasiu, primarul in functie, PNL, mult mai carunt decat acum 4 ani, ne zambeste timid din poza. Nu ne spune nimic, decat ca e primarul Zalaului. Probabil mai sunt locuitori in Zalau care habar n-au cine e primar si ca sa nu existe confuzii, a tinut sa le precizeze ca el e. Acuma, la alegere: sa-si puna fanii poza lui ca pe icoana lui Arsenie Boca sau  cei care nu-l plac sa-l faca tinta de darts. Fiecare dpa preferinte. Sec, lipsit de imaginatie, searbad. Failed.

Ionel Ciunt, candidatul PSD. Mai tineti minte reclama aia la vopsea in care o doamna spune ca verdele asta iti scoate ochii? Rosul ala din afisul lui Ciunt iti da conjunctivita. Ionel Ciunt e un baiat simpatic, bonom, de la tara, si parca nu a vrut sa se vada asta din poza. Asa ca sta teapan, cu un ranjet stramb la  pozer, parca spune: lasa ca vin io la primarie si vedeti voi aia care nu m-ati votat. Ca slogan zice: Conteaza pe om. Adica? Mie nu-mi spune nimica-nimicta sloganul asta. Failed.

 

La Dorel Labo, candidatul PNT-CD, am de ales intre doua  afise. Primul e cuminte, normal, aproape normal, cu exceptia faptului ca-si scoate capul din cadru. Al doilea e hidos. Parca e rastignit pe cruce. Si ati vazut ce maini lungi are? Da apa la moara interpretarilor. In ceea ce priveste sloganul, Dorel Labo ne spune ca este Omul tau pentru Zalau. Am vazut si la primul candidat al PNL, Valeriu Crisan, un slogan cu om, am vazut si la Ionel Ciunt. Ce au oamenii astia cu omul? La Dorel Labo e si mai grav. Pare ca se adreseaza tuturor femeilor: Omul tau pentru Zalau. Pacat, Dorel Labo e preferatul meu la alegerile astea. Dar tocmai pentru asta trebuie sa-i amintesc ca la noi, dincolo de Meses, omul tau e sinonim cu barbatul tau sau sotul tau. Failed.

Vasile Cristian Lungu, candidat PMP. E tanar, simpatic, se vede din poza. Ii vine bine costumul si cravata. Da de ce ma ameninta si ma arata cu degetul? Ce-am facut? Zambetul americanesc nu atenueaza violenta mainii:) Sloganul lui e o capcana pe care si-a intins-o singur: Tu schimbi primarul. Eu schimb Zalaul. Ce se intampla daca in 5 iunie se schimba primarul, dar cu oricine altcineva in afara de Lungu? Cum  isi mai tine partea de invoiala candidatul PMP, sa schimbe Zalaul, daca oamenii schimba primarul? Deci, nu-mi plac oamenii care nu au nici macar bunul simt sa nu te considere idiot. Deci, failed.

Mirel Talos, candidat ALDE. Cand te uiti la afis, prima reactie e: fotograful a vrut sa-l ia la misto. Un fel de Valentino cu spranceana ridicata, sa se asorteze cu umarul:) Inafara de asta, imi place sloganul: Respect pentru cetatean. Lipseste insa sa ne spuna din ce pozitie face afirmatia. Asadar, aici e aproape failed.

UPDATE: Domnul Talos mi-a atras atentia ca afisul e mai vechi, cel electoral e altul, asa ca il postez pe cel corect.  Asa se vede  imbunatatirea si la nivel de poza, si corectura cu candidatura la primarie. Sloganul e bun. 77ac8-mirel-talos-alde Dar, primul afis ramane la fel:)

 

Gheorghe Stanciu, independent. Nu stiu cine si-a pus prima data pe afis Primarul Zalaului, Stanciu sau Capilnasiu, ca sa pot zice cine a dat copy-paste:) Oricum, ideea lui Stanciu e ca subliminal vrea sa bage asta in capul alegatorului. Si sloganul e cam pe aceeasi idee: Stii ce vrei, stiu sa fac. Aproape ca as zice ca e un afis bun (la poza nu am ce reprosa, il reda pe Stanciu in starea lui naturala), daca nu ar fi aruncat peste toate acele doua cuvintele: fara politicieni. Adica cum?! Daca o iau mot-a-mot, fara politicieni e impotriva democratiei. Daca o iau ca venind din partea domnului Stanciu, ideea e ilara. Domnul Stanciu e politician vechi, penelist, pedelist, taranist, pepededist… a fost de toate. Ce sa inteleg din acele cuvintele? Ca tot subliminal ne transmite sa nu-l votam? Hm… Failed total.

 

Mircea Abrudan, candidat UNPR. Un afis electoral cuminte, aprope corect. Daca zic aici ca e prea cuminte, o sa ziceti ca sunt carcotasa: novativ nu e bine, clasic nu e bine, dar ce e bine la tine?:)) E demential sloganul. Cel mai bun dintre toate cele folosite de candidati: Cum votezi, asa traim! Parerea mea:)

Insa cel mai fain afis electoral ii apartine lui Miki Fazakas, candidatul UDMR. Daca ar fi sa votez dupa afise, votul meu ar merge clar la Miki. Bravo. Uite ca se poate si la Zalau.

 

Ar mai fi un candidat, Radu Ember parca, dar nu stiu exact cine e, nu i-am vazut afisul. Deci nu exista. Deci failed:)

Spune tu daca nu l-ai vota?

Uita-te la poza lui. Atentie, cu mare atentie. Vezi atitudine, vezi spranceana usor arcuita si privirea indrazneata? Sesizezi poza de `tanar si nelinistit` episodul 3.055?  Tanar, frumos, destept, cu o cariera impresionanta de jurnalist in spate, cu o alta cariera de administratie locala la fel de in spate –  Paul Maghiu e candidatul liberal perfect pentru Consiliul Judetean. Daca imi aduceti un tanar politician de mai mare succes si cu o experienta politico-administrativa mai buna ca a lui Maghiu, il mananc cu fulgi cu tot. Oricat ati cauta in judetul asta, nu veti gasi pe cineva care sa ajunga macar la degetul cel mic al lui Paul. Argumentele sunt de necombatut:

  1. E tanar, frumos si destept. Helaaaaaau!
  2. Are studii superioare.
  3. A fost jurnalist. Cine stie mai bine ca un fost jurnalist care-s problemele judetului?
  4. Se ocupa de imaginea a doua firme importante din municipiu. Ati sesizat vreo problema de imagine la Transurbis si Citadin? Nu? Normal ca nu! Vedeti de ce e Paul responsabil acolo?!
  5. Din punct de vedere socio-familial nu i se poate reprosa nimic. L-ati vazut vreodata prin oras in afara orelor de program? Deci… sa nu va aud. Omul e serios, familist convins, nu pierde vremea cu berici si localuri.
  6. Are viziune politica. Ati vazut campania lui Valer Crisan?  Mar-tisoarele sunt ale lui Paul. Eeeee, deja incepeti sa va prindeti…  Daca ar mai fi ramas Valer candidat, sigur il scotea primar. Dar n-au vrut ailalti, asa ca nu i se poate reprosa nika.
  7. Poti sa-l compari pe Paul cu perimatul de Corin Penciuc? Bun, ca inaltime, probabil sunt la fel. Dar mai uitati-va odata la poza, la atitudinea triumfatoare a lui Paul si vedeti daca vreun Penciuc ii poate ajunge la nivelul sprancenei arcuite. Sunteti niste retrograzi daca nu sunteti de acord cu mine.
  8. Trebuie fete noi in politica. Maghiu Paul, garantat 100 la suta, este exponatul noii clase politice made by PNL. Cine nu-l voteaza, e pesedist! Iar eu cu pesedistii nu discut, clar?
  9. Si mai uita-te odata la poza asta de candidat. Uita-te cu atentie si spune cu sinceritate: l-ai vota? Ce-ti spune un candidat care se prezinta asa la tine?
  10. Iudit Kovacs, intreaba-l pe el ce stie sa faca, eu de noua puncte incerc sa-ti argumentez de ce trebuie sa-l votezi:)maghiu

 

Meteahna pedelista: taci, ca noi suntem la putere

Stimate domnule deputat Lucian Bode, presedinte PNL Salaj,
Acum in prag de alegeri, cand incercati sa convingeti lumea ca sunteti deschisi, onesti si musai de votat, cu regret va spun ca va educati extrem de prost colegii de partid. Aveti in Romanasi si primar, si viceprimar, aceeasi culoare cu domnia-voastra, si cred ca incearca si sa va imite. Probabil stiind ca dumneavostra ati ajuns deputat de pe la Electrica, s-au facut lobbysti Electrica, abuzand de pozitia din administratia comunei pe care o detin si constrangand oamenii sa accepte pe proprietatea lor stalpi de curent, fara niciun acord de la proprietar. Probabil se gandesc ca daca Electrica a fost benefica pentru dumneavostra ca rampa de lansare in politica, le va merge la fel. Pentru ca nu pot sa ma gandesc ca primesc totusi bani de la electrica sa sperie oameni de 70 de ani numai ca sa accepte stalpii de curent in curte.
Dar, domnule deputat, trebuie sa va mai spun si ca oamenii aia de la primaria din Romanasi is si idioti. Pe langa faptul ca abuzeaza de functiile lor, dupa ce am sesizat aspectul in cauza pe pagina de FB a Primariei, in loc de raspuns mi-au dat block. Le spuneti va rog frumos ca pot sa ma blocheze oricat pentru ca problema ramane? Si chiar nu se procedeaza asa intr-o societate civilizata cand este vorba despre pagina Primariei, nu a lui Nelutu din Pausa sau a lui Dani de la Tri Paduchi. Eu, la mine pe pagina de FB, de persoana fizica, pot sa blochez pe cine vreau, dar Primaria e a tuturor, nu numai a celor care pupa dosul primarului.
Cu respect,
Ana Tudoran, locuitor la nr. 252 in Romanasi, acolo unde vor sa puna stalp electric in curte.

………….

Si postarea pe care au sters-o si pentru care mi-au dat block:))

 

Draga Primaria Romanasi, pentru ca ai cont de facebook, banuiesc ca pentru a comunica direct cu cetatenii, iaca iti scriu pe public, ca pe privat nu răspunzi. Asa ca te rog sa iei in considerare următoarele:
Nu inteleg de ce vicele merge cu reprezentantul electrica la maică-mea acasa sa o convinga sa lase sa i se puna un stalp de curent in curte. De cand e vicele angajatul electrica.
Cum isi permite reprezentantul administratiei comunale sa exercite orice fel de presiune asupra unui locuitor al comunei sa accepte un stalp pe proprietatea privata a acestuia? Fara niciun acord al proprietarului, nici macar verbal.
Imi da scris vicele ca daca se pune stalpul ala in curte nu e afectata sanatatea parintilor mei? Imi da scris vicele ca nu vor exista efecte colaterale daca peste cativa ani intentionez sa construiesc acolo ceva? Imi garanteaza vicele ca nu voi primi amenda daca inchid poarta si cei de la electrica nu pot ajunge la stalpul lor? ( legea interzice ingradirea accesului la instalatiile electrice).
Asadar, public intreb: de ce primaria sprijina oficial intinderea pe stalpi a cablurilor de curent cand nicaieri nu se mai da voie amplasarea de cabluri aeriene, ci subterane? Astept un raspuns, oricare. Si imi rezerv dreptul de a actiona in instanta inclusiv primaria pentru constrangere si trafic de influenta daca stalpul ala apare in curtea parintilor mei. Care e si a mea.
primaria romanasi